Indragostit

Iubesc tot ce inseamna gadgeturi IT...chestii electronice in jurul carora graviteaza toata esenta mea, nu stiu cum au putut traii precursorii nostrii intr-o lume in care IT insemna doar ...fock...ca nu insemna nimic...

player-ul as putea spune ca e una din cele mai importante piese din viata mea, pe strada, in orice loc, oriunde, oricand, vari in urechi L-u si R-u si te deconectezi de la claxoanele de zi cu zi, de salvari, soferi de maxitaxi idioti, bipezi care au un ras incredibil de grotesc si un vocabular scos parca doar din primele pagini ale abecedarului,

laptop-ul, desi pana sa nu am asa ceva, il consideram o inutilitate fara margini, si de un snobism fantastic, acum imi dau seama ca posibilitatea de a avea intregul tau univers media, chestiile de la munca, paginile web, net oriunde,pozele tale, setarile tale idioate intr-o chestiuta de nici 3 kg, iti sporesc mobilitatea, deschid laptopu si simt ca dau de o placuta pe care scrie"welcome in ludu land"...

la polul opus e probabil telefonul , mereu uit sa il incarc si il uit pe acasa, nu imi place ideea sa stiu ca oricine poate da de mine, oricand si apr oriunde, sunt fanul telefoanelor fixe, telefoanele sunt facute ca lumea sa schimbe cateva vorbe acasa...intre 4 pereti...si nu toata prosteala asta care e prezenta din ce in ce mai des....de ex, ieri am vazut pe strada un pustulache..de vreo 8-9 ani care vorbea la telefonul mobil ...eu nu am nevoie de el..atunci la ce ii foloseste lui??de unde pana unde?!
, cand oi ajunge sa vad copii in spatele blocului fiecare cu PDA-u?

oricum ,sunt prea superficial sa ma gandesc la ce am sau nu am nevoie cu adevarat, dar toate prostiutele astea IT imi fac viata putin mai interesanta, apropo...nu stiu de ce am trait astia 20 si ceva de ani cu gandul ca viata e ceva Big si trebuie luata in serios, acum nici nu vreau sa cad in extrema cealalta si sa spun "ahhh...dar eu pt ce traiesc?!" mi se pare ca luam viata mult prea in serios fata de cat ar trebui, in definitiv ea e o gluma, si trebuie traita si tratata ca atare, habar nu am care e scopu meu, dar cat traiesc vreau sa fiu bine dispus si amuzat, iar cand prietenii pleaca...intra in actiune omuletul ala imaginar, care e al naibii de funny si ma cunoaste foarte bine, imi stie toanele, cand sa fie comic sau cand sa taca, imi spune "las ma ca e bine...de ce masa sa te stresezi?! oricum nu merita...hai sa mergem la o bere, mai vorbim si poate ne intalnim cu cinea cunoscut,mai schimbam o vorba si apoi vedem noi ce facem maine"

ne cacam pe noi zilnic, pt grija zilei de maine,cand habar nu avem daca mai prindem ziua aia,. Eu am ras cand am trecut pe langa o firma de pompe funebre cu numele de Carpe Diem, iar acu nu pot face decat sa rad si mai cu pofta...pardon...sa radem.