Una storia disonesta

Armando Trovaioli

Atunci

îmi aduc aminte atât de clar... linia de tramvai, cerul umbrit, vantul amortit , fata mea tampa... gandurile haotice, ce infect...o prosteala fara margini

Era un timp

Timpul exista acum, in minutul si secunda asta si mereu a existat, ce nu exista e vointa de a folosi timpul la ceva placut si util, insa... la care dintre timpuri ma refer? prezent sau trecut? nu mai stiu, sau cel putin nu sunt sigur. Totusi, moarte zilei de maine, asta da slogan, imi place!